"Deadly Games', Inger de fier , 2004 Autoprodus

Am primit recent albumul, nu spun de la cine ca, cine stie, poate bag omul in probleme.
Weapons Factory Primele zece secunde reprezinta una din cele mai reusite introduceri de melodie (obsesiva, rapid, deci aproape insesizabil oscilanta). States all the track in a few seconds. Imi pare ca melodia e formata din doua parti/etats/idei care pe masura ce alterneaza cresc in intensitate. Sau poate o calatorie intr-o fabrica de arme pe la 'sectiunea' de fabricare a fiecarei arme. Prima melodie arata bine. Imi place panta brusca inserata la 2.45, nici nu se observa trecerile. Yep very skilful when it comes to that. Fragmente de melodie repetate obsesiv, dar nu obositoare, ci doar lait motive bine declarate (well stated).
Hunter Incepe cu faimoasele 'batai in usa', Beethoven adaptat muzichiei industriale. Original, pentru asta bila alba/floarea sau cum s-o mai numi rubricuta asta prin alte ziare. O melodie contorsionata, de asemeni se observa dexteritatea de a trece de la 'o stare de sunet' la alta. Contorsionata pentru ca fiecare stare este urmata de una cu totul neasteptata, deci continuitate franta in ceea ce priveste expresivitatea. Melodia ilustreaza perfect senzatia de urmarit si urmaritor in acelas timp, un soi de dialog intre starile prin care trec acestia. Sfarsitul mi se pare putin cam lungit, dar merge.
True Combat E melodia cea mai 'rapida' se declara din start. In minte tot imi vine o scena din Mortal Kombat cu robotul ala care se invartea. Hmm. Melodia este un tot bine alcatuit, meticulos as putea spune. Efectul 'plastic' la mine nu isi face aparitia, dar a se tine cont ca eu m-am apucat de curand sa ascult asemenea muzichie. Imi place partea 2.30-2.40 si cum e inserata sub urmatoarea parte de melodie. Suna a un "anthem' de impulsionare si in acelas timp descriere de batalie, dar nu una serioasa cu ostasi si toate cele. Pana la urma mi-a placut si asta.
Urban Terror My favourite, my absolute favourite on this album. Imi place pentru ca imi creeaza impresia de trei melodii suprapuse (care merg in acelas timp) si care formeaza o entitate destul de piezisa, dar tocmai asta e farmecul ei. Melodie care nascoceste povesti si care construieste lumi. Cu toate ca are 6 minute si ceva (eu una dupa patru minute ma plictisesc de minune) imi place de la capat pana la coada, maybe because of the 'chitara' (nu risc sa scriu in engleza). Mai spun odata: me likes it a lot. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost carcasa subtire: face albumul sa para amatorish, cand nu este si ca nu se vede bine poza de pe coperta (me likes the ideea, capra e un joc periculos). Felicitari (sorry for the looong review, I could not help myself).

Recenzie realizata de Andra Dorneanu